Examenul neurologic

  • Anamneza. Ca în toate celelalte specialități medicale, o anamneză completă și țintită joacă un rol primordial. Ea cuprinde istoricul bolii actuale, antecedentele personale și cele familiare.
  • Semne meningeale. Se controlează flexibilitatea cefei. Se poate constata o rigiditate ("redoarea cefei", meningism), semn de iritație meningială (meningită,hemoragie). Alte semne zise "meningeale": Semnul Kernig, Semnul Brudzinski.
  • Fundul de ochi. Se examinează oftalmoscopic fundul de ochi. Se poate constata o stază papilară, semn de hipertensiune intracraniană.
  • Nervii cranieni. Fiecare din funcțiile celor 12 nervi cranieni se examinează în parte.
  • Motricitatea. Se controlează forța diverselor grupuri musculare, motilitatea pasivă și activă a extremităților, precum și troficitatea musculară.
  • Sensibilitatea. Există cinci tipuri de sensibilitate, care se examinează separat: simțul tactil (atingerea), presiunea, simțul pozițional, durearea și temperatura.
  • Reflexe. Reflexele osteo-tendinoase sau "de întindere" (reflexe miotatice), de ex.: Reflexul rotulian, se examinează cu ciocanul de reflexe. În cazuri patologice pot fi exagerate, diminuate sau abolite. Reflexele cutanate (reflexe abdominale, cremasteriene) se examinează cu un ac, de preferință bont.
 
Ciocan de reflexe (aici tip Dejerine), semn distinctiv al unui neurolog.
Semne zise "piramidale". Sunt reflexe patologice care se pot pune în evidență în cazul unei leziuni a fascicolului piramidal("tractus cortico-spinalis"). Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la excitarea marginii externe a plantei piciorului apare extensiunea halucelui). Alte semne piramidale: semnul Chaddock, semnul Oppenheim.
  • Coordonarea. Se controlează echilibrul (stațiunea și mersul) și felul cum sunt executate mișcările extremităților. În cazuri patologice apar tulburări de coordonare (ataxie).
  • Tonusul muscular. Prin mișcări pasive ale extremităților se pot constata diverse tipuri de tulburări de tonus muscular: spasticitate, rigiditate ("rigor"), fenomenul de "roată dințată", flexibilitate ceroasă, hipotonie.
  • Examenul funcțiilor cognitive. Ce cercetează starea de conștiință (vigilitatea), atenția, memoria, precum și funcțiile vorbirii (în cazuri patologice se poate constata o afazie), mișcările automate și deliberate (patologic: apraxie), percepția și recunoașterea (patologic: agnozie vizuală, auditivă, "neglect", anozognozie etc.)