Bucuria Craciunului, ne copleseste de fiecare data, ca in copilaria noastra patrunsa de misterul Nasterii Domnului nostru Isus Cristos. Este un timp in care Dumnezeu ne cere mai mult decat de obicei, sa facem pasi spre impacare cu el Creatorul, prin reconcilierea cu cei apropiati din familie, cu copiii nostri, acum mari, care au poate mai putina incredere in valorile in care credem noi, prin milostivirea fata de cei in nevoi, copii abandonati, batrani parasiti, tineri aflati in inchisoare
Iertarea, iubirea, sunt cuvinte care pot face minuni, care ne apropie, spre infelegerea adevaratei semnificatii a Nasterii Domnului.
Iertarea care ne uneste este tainuita si tacuta, iar in esenta ei este toleranta; astfel o relate dintre sot si sotie, copii-parinti, frati sau de alta forma, are sansa sa se aprofundeze iar cand greseala este trecuta cu vederea, atunci si cealalta persoana este inclinata sa puna in aplicare toleranta. Devine o iertare tacita, de ambele parti, inteleasa prin iubirea lui Cristos care ne-a spus ca suntem iertati cu masura cu care iertam si noi, asa incat avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea prin acceptarea greselilor facute si sa ne dam voie sa obtinem aceasta iertare divina prin Sacramental Spovezii.
Intr-un cuplu, intr-o familie, este cu total altceva cand exprimam „te iert", pentru ca in aceeasi respiratie emitem o acuzatie de vinovatie si implicit, il diminuam pe celalalt in ochii nostri, ceea ce duce la o inegalitate in relatie, o distantare, punand-o mai degraba in pericol decat sa o salveze. Dumnezeu i-a facut pe oameni slabi si vulnerabili, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-ar fi fost bine singuri. Desigur exista oameni care daruiesc mai mult, dar si oameni care ofera mai putin, insa trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod spre mantuirea noastra, din relatia cu fiecare. Orice om este un dar, are un potential pentru noi, cu care ne putem imbogatj, iar uneori dragostea dintre soti moare pentru ca Dumnezeu nu mai exista in ecuatie.
Exista, de asemenea, si situatii cand toleranta este nepotrivita, datorata in fapt vinei prea mari, ca in cazul criminalului, care are nevoie sa simta vinovatia, pentru a-si salva sufletul, deoarece viata nu mai poate fi redata in nici un fel. Compasiunea, empatia din partea noastra poate fi de ajutor, dar si antrenarea acestuia in actiuni de salvare a altor vieti, atat la propriu cat si la figurat, spre a compensa sau diminua in timp, sentimental de vinovatie ce-l incerca din greu.
Asadar, avem nevoie de iertare, spre a ne mantui sufletul, pentru a simti parfumul raiului, mireasma darurilor oferite de magi Regelui inimilor noastre. In pragul sarbatorii nasterii Printisorului, sa ne acordam oportunitatea impacarii, iertarii si a exprimarii iubirii catre aproapele, dar sa nu uitam ca avem aceasta sansa in fiecare zi a anului, pentru ca dragostea traieste prin daruire, iubindu-l pe celalalt asa cum ne iubim pe noi insine, invatand sa vedem in celalalt pe Cristos, sa-l iubim cu Dumnezeul din noi, pe Dumnezeul din celalalt.
Craciun binecuvantat cu haruri divine! Aceasta sarbatoare sa va faca sufletele minunate sa se inalte catre ceruri in Noaptea Sfanta!
Psih. Mihaela Gemine