In acest articol vom explica ce inseamna psihologie clinica dar si modul in care psihologia s-a transformat in ceea ce cunoastem astazi.
Cunoasterea sociala imbina elementele psihologiei sociale si cognitive pentru a intelege modul in care oamenii proceseaza, retin sau denatureaza informatiile sociale. Studiul dinamicii grupului releva informatii despre natura si optimizarea potentiala a conducerii, a comunicarii si a altor fenomene care apar cel putin la nivel microsocial. In ultimii ani, multi psihologi sociali au devenit din ce in ce mai interesati de masurile implicite, de modelele mediationale si de interactiunea dintre variabilele personale si cele sociale in contabilitatea comportamentului. Prin urmare, studiul societatii umane este o sursa potential valoroasa de informatii despre cauzele tulburarii psihiatrice. Unele concepte sociologice aplicate tulburarilor psihiatrice sunt rolul social, boala, clasa sociala, evenimentul de viata, cultura, migratia, societatea si institutia totala.
Psihanaliza si pshologia clinica
Psihanaliza cuprinde o metoda de investigare a experientei mintii si interpretarii, un set sistematic de teorii despre comportamentul uman si o forma de psihoterapie care trateaza distresul psihologic sau emotional, in special conflictul care provine din mintea inconstienta. Aceasta scoala de gandire a aparut in anii 1890 cu medici austrieci, printre care Josef Breuer (medic), Alfred Adler (medic), Otto Rank (psihanalist) si, mai ales, neurologul Sigmund Freud. Teoria psihanalitica a lui Freud s-a bazat in mare masura pe metode interpretative, introspectie si observatii clinice. A devenit foarte bine cunoscut, in mare parte pentru ca a abordat subiecte precum sexualitatea, represiunea si inconstientul. Aceste subiecte au fost in mare parte tabu la vremea respectiva, iar Freud a oferit un catalizator pentru discutiile lor deschise in societate. Din punct de vedere clinic, Freud a ajutat la pionierarea metodei de asociere libera si a interesului terapeutic in interpretarea visurilor.
Psihiatrul elvetian Carl Jung, influentat de Freud, a elaborat o teorie a inconstientului colectiv - o forta primordiala prezenta in toti oamenii, prezentand arhetipuri care au exercitat o profunda influenta asupra mintii. Viziunea concurentiala a lui Jung a constituit baza psihologiei analitice, care ulterior a dus la scolile arhetipale si orientate spre proces. Alti cercetatori psihanalisti de la mijlocul secolului al XX-lea, printre care Erik Erikson, Melanie Klein, D. W. Winnicott, Karen Horney, Erich Fromm, John Bowlby si fiica lui Sigmund Freud, Anna Freud. Pe parcursul secolului al XX-lea, psihanaliza a evoluat in diverse scoli de gandire care ar putea fi numite neo-freudiene. Printre aceste scoli se afla psihologia ego-ului, relatiile obiectuale si psihanaliza relationala si interpersonala, lacaniana si relationala.
Psihologii precum Hans Eysenck si filozofii, inclusiv Karl Popper, au criticat psihanaliza. Popper a sustinut ca psihanaliza a fost interpretata gresit ca o disciplina stiintifica in timp ce Eysenck a spus ca principiile psihanalitice au fost contrazise de datele experimentale. Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, departamentele de psihologie din universitatile americane au marginalizat cea mai mare parte din teoria freudiana, respingand-o ca un artefact istoric "deshidratat si mort" . Cu toate acestea, cercetatorii din domeniul neuro-psihanalizei emergente apara astazi unele dintre ideile lui Freud pe motive stiintifice, in timp ce cercetatorii umanisti sustin ca Freud nu era "om de stiinta, ci ... un interpret".