„Daca esti tanar, fiule, fii batran dupa judecata".
In ciuda caracterizarii batranetii ca o perioada de involute si deteriorare, inegala, dar progresiva, a capacitatilor vitale, biologice, dar si psihologice,putem remarca si accentua partea frumoasa a acestui copac al intelepciunii si putem sa o facem frumoasa.
Ancorata in trecut, in experienta personala, batranetea este invaluita adesea de sentimentul de singuratate datorat uneori nereusitei alegerii partenerului de viata potrivit, despartirii de acesta, accentuandu-se nefericirea personala, frustrarea, regretul unei vieti mai bune, toate acestea ducand la izolare, cadere in vicii.
Adesea ne intrebam de-a lungul vietii daca putem indrepta o casatorie, considerata de noi nenorocita, fara a ne separa si a ne construi o batranete frumoasa. Tofi visam la o casnicie ideala, sa traim fericiti pana la adanci batraneti, asa cum frumos invatam de mici copii ca se incheie basmele clasice, insa realitatea ne demonstreaza ca viaja in doi e o lupta clipa de clipa cu noi insine.
Ingredientele pentru reusita unei batraneti deosebite sunt cele patru nevoi de care psihologia individuala ne vorbeste: de conectare, de a te simti capabil, de a conta si a fi incurajat si nevoile emofionale (afectiune, sinceritate, ajutor casnic, deschidere, admirable).
A fi conectat inseamna a trai sentimentul ca apartii cuiva, sentiment ce ne satisface nevoia de securitate si este strans legat de interesul social al individului prin care se dovedeste sanatatea mintala a acestuia. Apartinem sau suntem conectati atunci cand in cuplu ne strangem mana usor in semn de aprobare, ne imbratisam, ne privim suavi in ochi, siimtind ca suntem de acord cu situatia, ne mangaiem pe obraz in semne alinare, ne vorbim la telefon, la fel cum Biserica,mireasa lui Cristos, se simte conectata cu Dumnezeu, prin rugaciune, Liturghie si sacramental Euharistiei. Sa nu fim conectati provoaca frustrare, zbucium intern, ideea de a aluneca din relatie.
A te siimi capabil in casnicie semnifica a-l avea pe celalalt alatari de tine, a fi sustinut de el in realizarea viselor personale, dar si a celor comune, a simti ca ai curaj sa continui atunci cand exista greutati, a simti ca poti face fata problemelor familiale. Cand partenerul de viata iti transmite ganduri, idei, vorbe negative,cateodata chiar triviale, ajungi sa te consideri inadecvat, suparat, jignit, iar imaginea de sine scade si din dorinta de a scapa de incarcatara emofionala, ne razbunam aruncand vorbe amare sau, mai grav, actionam, devenind infideli.
Cand simti ca esti important, in ochii celuilalt apar toleranta, ingaduinta de dragul fiintei iubite si, astfel, ne ridicam stima de sine. Multe persoane considera ca facandu-i prea mult pe plac celuilalt se injosesc, cand, de fapt, este un act de curaj sa suferi facand fapte bune pentru celalalt, de dragul familiei intemeiate de si prin Cristos. De multe ori nu intelegem ce Dumnezeu ne face sa ne simtim capabili sa ne putem numi crestini si sa contam in ochii lui ori de cate ori ne iarta prin sacramental Spovezii.
Atunci cand nu ai sentimentul ca esti incurajat, isi face aparitia putin cate pufin complexul de inferioritate, tendina de insingurare, depresia, frica. A-ti incuraja insotitorul vietii tale inseamns a-i sadi in suflet speranta, a-l ajuta sa-si asume riscuri, a-i presara drumul spre paradis cu trandafiri precum Isus ne-a pregatit calea spre mantairea sufletului.
Lucrand la toate aceste nevoi psihologice si emotionale pe parcursul vietii, ajungem sa ne petrecem linistiti batranefea; desigur, conteaza si varsta la care am realizat aceste lucruri si cum actionam din momentul constientizarii.
Asadar, multe dintre casnicii si alegeri considerate gresite pot fi remodelate daca oamenii isi doresc cu adevarat sa se inteleaga mai bine, sa convietuiasca pana la finalul casatoriei pe acest pamant, impreuna.
Le multumesc tuturor bunicilor mei pentru exemplul de viata crestineasca pe care mi l-au dat, tinand cont, deopotriva si de aceste nevoi psihologice.
Psih. Gemine Mihaela