Bolile cu transmitere sexuala numite si boli venerice sunt de fapt infectii transmise in general prin contact sexual ( care poate fi normal, oral sau anal) insa care pot sa fie transmise pe alte cai. Aceste afectiuni sunt tratate de dermatovenerologie.
Printre mijloacele de transmisie ale acestor afectiuni, pe langa contactul sexual, mai putem sa intilnim: contactul cu zonele infectata, contactul cu obiectele infectate (ace, etc.) sau transmisia de la mama la fat, etc.
Nu ezitati sa mergeti la dermatovenerologie daca aveti una din problemele de mai jos.
Aceste afectiuni pot sa fie clasificate in doua categorii mari:
Bolile care au transmitere sexuala cat mai majore, din care vor face parte:
- sifilisul
- gonoreea ori blenoragia
- sancrul
- granulomul inghinal si limfogranulomatoza inghinala
Bolile care au transmitere sexuala mai minore, din care vor face parte:
- uretritele negonococice (sunt de fapt cele mai frecvente boli care exista in aceasta categorie sunt de fapt provocate de chlamydii, de mycoplasme, de andida albicans, de tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozea urogenitala
- herpes genital
- vegetatii veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia si pediculoza
- anumite forme de hepatite virale.
In ultimul deceniu, infectiile cu HIV, cele mai periculoasa infectii, alaturi de sifilis, provoaca epidemii fara precedent.
Exprimarea clinica a bolilor cu transmiteri sexuale apar in special in regiunile genitale, insa pot sa fie evidente si in cavitatile bucale, pe piele ori la nivelul ochilor si conjunctival.
In zonele genitala, simptomele se pot manifesta si prin secretii neobisnuite, dureri localizate in zona pelviana, arsura, prurit, senzatii de iritatie, durere in timpul actului sexual sau in momentul urinarii (disurie). Prezenta acestor simptome nu e obligatorie iar unele din ele dispar singure, chiar daca infectia va ramane in organism pana in momentul tratarii sau pana la cronicizare.
Primul pas pentru tratarea bolilor cu transmiteri sexuale este si consultul medical dar si diagnosticarea facuta in corect. Nu e recomandat un tratament empiric sau ca si urmare a consultarilor pentru alte surse de informare date in mod neoficial de mai multe ori incorecte. Medicul ar putea sa fie unul de familie care in prima faza va va trimite la specialisti in boli dermatovenerice, care urmeaza sa va faca analizele si va aplica un tratament corespunzator.
Acest tratament ar trebui sa fie continuat pe intreaga perioada recomandata, desi simptomele dispar, si actul sexual va putea sa fie reluat dupa 3 zile de la sfarsitul tratamentului facut in conformitate cu toate recomandarile de la medicul specialist.
Riscul de infectii cu aceste afectiuni e mai mare in contact sexual cu mai multi oameni, atunci cand nu es folosit un prezervativ ca si mijloc de protectie si atunci cand sunt folosite drogurile injectabile intravenoase, cand partenerii se drogheaza sau au la randul lor mai multi parteneri.
Sifilisul poate sa apara in urma infectiilor cu Treponema Pallidum. El ar putea sa fie primar, secundar, sau tertiar, si poate sa aiba si forme congenitale (de exemplu sifilisul congenital - unde copilul e infectat inca de la nastere de mama sa bolnava) si sunt si alte forme care nu sunt foarte bine delimitate:
-sifilisul latent care nu are simptome insa care are rezultatele testelor pozitive
- unele forme de trecere plasate intre secundar si tertiar, etc.