Motto: "Nimeni nu are emotii fara sens; se poate doar sa nu le inteleaga semnificafia". Rudolf Dreikurs
Gelozia in cadrul cuplului ne vorbeste, in general, despre competitia dintre barbat si femeie. Exista o convingere conform ceareia gelozia este adesea vazuta ca masura gradului si intensitatii iubirii, demonstrate prin faptul ca multi constientizeaza ca sunt indragostiti sau iubesc cand devin gelosi.
Punandu-se in discutie competitia, putem vorbi despre aparitia geloziei unui sot sau sotie fata de o prietenie cu o alta persoana fata de timpul petrecut cu prietenii sau la locul de munca. Pornind de la conceptul adlerian, ca ceea ce ne afecteaza nu sunt evenimentele in sine, dar interpretarea pe care o dam acestora, putem pune in discutie problema fidelitatii si posesivitatii care cutremura uneori relatia dintre soti si conduc la exteriorizarea problemelor individuale ale fiecaruia, ce pot pune in primejdie, intelegerea si echilibrul dintre cei doi.
Un alt principiu al psihologiei adleriene ne vorbeste despre faptul ca orice actiune a noastra este indreptata catre un scop, pe care il constientizam sau nu, asa incat putem identifica, spre exemplu, ca rezultate ale geloziei manifestari precum: ranirea, razbunarea intentionata sau neintentionata. Asadar, o parte din scopurile constiente sau nu pentru care este utilizata gelozia, pot fi: atragerea atentiei si obtinerea puterii, scuza pentru lipsuri personale si razbunarea prin ranire.
Persoanele nesigure in ceea ce priveste calitatea si cantitatea iubirii si aprecierii cemilalt doresc in mod constant semne de devotament, iar gelozia este cea care ii ajuta sa obtina atentia partenerului si astfel orice timp acordat altora, fie prieteni, colegi, rude, copii sau timp acordat imaginii propriei persoane, devine periculoasa pentru persoana geloasa. Interpretarea faptelor in mod neplacut, pot conduce la nasterea unor ganduri negative cu privire la partener, ce determina emotii sau, in timp, sentimente de neglijare, gelozie, ce intensifica nevoile de atentie (in cazul nostru), care conditioneaza aparitia unor actiuni uneori violente ce pot produce suferinta, durere asupra celuilalt. Astfel iubirea si devotamentul, devin instrumente folosite de persoana in cauza, care in fapt urmareste fiecare miscare a partenerului.
Din sentimente de inferioritate, indoiala, nesiguranta fata de ceea ce oferim partenerului, putem deveni gelosi, terifiati de gandul ca altcineva poate oferi mai mult. Lipsa curajului de a accepta defectele noastre, ne conduce la descurajare. Neacceptarea acesteia, in competitia cu partenerul de viata, naste gelozia care este oferita drept scuza pentru comportamentele nerespectuoase fata de celalalt si astfel persoana care comite astfel de fapte transfera vina sa asupra victimei sale.
Atunci cand se scoate „artileria grea" precum: reprosurile, acuzatiile nefondate, actele de agresiune si violenta verbala si fizica ce determina impotrivire si razvratire din partea partenerului, gelozia si-a atins ultimul scop si anume razbunarea, pentru ca persoana geloasa raneste inamicul „cel iubit".
Gesturile de apreciere, respectul, asigurariile fata de persoana draga in legatura cu afectiunea purtata, convingerea celuilalt de cat de mult este dorit si cat de multa nevoie se are de ea/el poate fi o varianta in a ajuta persoana in discutie, sa-si vindece gelozia si sa-si depaseasca propriile sentimente de inadecvare. In alte cazuri, disperate se poate apela la consiliere de cuplu si/sau terapie individuala pentru a intelege cauzele, a redescoperi si restructura natura iubirii geloziei, a se intelege pe sine cu conflictele prezente, eventualele interpretari gresite din copilarie, conflictele interioare ale intregii sale vieti si a stilului de viata, a schimba,transforma sau corecta idei ce impiedica evolutia personala, a reorienta pozitia si atitudinea fata de partener.
Psihoterapeut Mihaela Gemine