Un medic neurolog bun va sti de fiecare data ce anume trebuie sa faca.
Definirea si clasificarea tulburarilor psihice sunt chestiuni cheie pentru cercetatori, furnizori de servicii si pentru cei care pot fi diagnosticati. Pentru ca o stare mentala sa fie clasificata ca o tulburare, ea trebuie, in general, sa provoace disfunctii . Majoritatea documentelor clinice internationale folosesc termenul "tulburare mentala", in timp ce "boala" este de asemenea comuna. Sa observat ca folosirea termenului "mental" (adica a mintii) nu inseamna neaparat separarea de creier sau de corp.
Cu ce se ocupa un medic neurolog bun?
Potrivit DSM-IV, o tulburare mentala este un sindrom sau un model psihologic asociat cu primejdie (de exemplu prin intermediul unui simptom dureros), invaliditate (afectarea uneia sau mai multor domenii importante de functionare), risc crescut de deces sau cauzeaza o pierdere a autonomiei. Totusi exclude raspunsurile normale cum ar fi durerea din pierderea unui iubit si exclude comportamentul deviant din motive politice, religioase sau sociale care nu rezulta din disfunctionalitatea individului .
DSM-IV precede definitia cu avertismente, afirmand ca, ca si in cazul multor termeni medicali, tulburarea mentala "nu are o definitie operationala coerenta care sa acopere toate situatiile", mentionand ca pot fi folosite diferite niveluri de abstractizare pentru definitii medicale, inclusiv patologie , simptomatologie, devierea de la un interval normal sau etiologia si ca acelasi lucru este valabil si pentru tulburarile mintale, astfel incat uneori un tip de definitie este adecvat si, uneori, altul, in functie de situatie.
In 2013, Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) a redefinit tulburarile mentale in DSM-5 ca fiind un sindrom caracterizat prin tulburari semnificative din punct de vedere clinic ale cognitiei, regulilor emotionale sau comportamentului unui individ care reflecta o disfunctie in procesele psihologice, biologice sau de dezvoltare care stau la baza functionarii psihice. "
In prezent exista doua sisteme bine stabilite care clasifica tulburarile psihice:
Tulburari psihice si comportamentale, incepand cu anul 1949, parte a Clasificarii internationale a bolilor produse de OMS,
Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale (DSM-5) produs de Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) din 1952.
Ambele dintre aceste categorii de tulburari ofera criterii standardizate pentru diagnosticare. Ei au convertit in mod deliberat codurile lor in revizuirile recente, astfel incat manualele sunt adesea comparabile in general, desi raman diferente semnificative. Alte scheme de clasificare pot fi utilizate in culturi non-occidentale, cum ar fi Clasificarea chineza a tulburarilor mintale si alte manuale pot fi utilizate cum ar fi cele teoretice alternative, de exemplu Manualul de diagnostic psihodinamic. In general, tulburarile psihice sunt clasificate separat de tulburarile neurologice, dizabilitati de invatare sau dizabilitati intelectuale.
Spre deosebire de DSM si ICD, unele abordari nu se bazeaza pe identificarea unor categorii distincte de tulburare care utilizeaza profiluri de simptome dichotomice destinate separarii anormale de cele normale. Exista o dezbatere stiintifica semnificativa cu privire la meritele relative ale schemelor categorice versus cele non-categorice (sau hibride), cunoscute si sub denumirea de modele continue sau dimensionale. O abordare prin spectru poate include elemente ale ambelor.
In literatura stiintifica si academica privind definirea sau clasificarea tulburarilor psihice, o extrema sustine ca este vorba in intregime de judecati de valoare (inclusiv de ceea ce este normal), in timp ce altcineva propune ca este sau ar putea fi in intregime o perceptie obiectiva si stiintifica (inclusiv prin Trimitere la normele statistice).