Un psiholog bun va sti de fiecare data sa trateze toate afectiunile psihologice. Psihologia este stiinta comportamentului si a mintii, cuprinzand toate aspectele experientei constiente si inconstiente, precum si gandirea. Este o disciplina academica si o stiinta sociala care incearca sa inteleaga indivizii si grupurile prin stabilirea unor principii generale si cercetarea unor cazuri specifice.
Ce face un psiholog bun?
In acest domeniu, un practician sau un cercetator este numit psiholog si poate fi clasificat drept om de stiinta sociala, comportamentala sau cognitiva. Psihologii incearca sa inteleaga rolul functiilor mentale in comportamentul individual si social, explorand in acelasi timp procesele fiziologice si biologice care stau la baza functiilor si comportamentelor cognitive.
Psihologii exploreaza comportamentul si procesele mentale, inclusiv perceptia, cunoasterea, atentia, emotia (afectiunea), inteligenta, fenomenologia, motivatia (conatia), functionarea creierului si personalitatea. Aceasta se extinde la interactiunea dintre oameni, cum ar fi relatiile interpersonale, inclusiv rezilienta psihologica, rlatiile familiale si alte domenii. Psihologii de diferite orientari iau in considerare si mintea inconstienta . Psihologii folosesc metode empirice pentru a deduce relatiile cauzale si corelationale intre variabilele psihosociale. In plus, sau in opozitie, prin folosirea metodelor empirice si deductive, unii psihologi, in special clinici si pihoterapeuti se bazeaza uneori pe interpretarea simbolica si pe alte tehnici inductive. Psihologia a fost descrisa ca o "stiinta a huburilor", cu descoperiri psihologice care leaga cercetarea si perspectivele din stiintele sociale, stiintele naturale, medicina, umaniste si filozofie.
Desi cunostintele psihologice sunt adesea aplicate in evaluarea si tratarea problemelor de sanatate mintala, acestea sunt de asemenea orientate catre intelegerea si rezolvarea problemelor in mai multe domenii ale activitatii umane. Prin multe aspecte, psihologia isi propune in cele din urma sa ajute societatea. Majoritatea psihologilor sunt implicati intr-un rol terapeutic, practicand in clinica, consiliere sau scoala. Multi realizeaza cercetari stiintifice pe o gama larga de subiecte legate de procesele si comportamentele mintale si de obicei lucreaza in departamentele de psihologie universitara sau predau in alte medii academice (de exemplu, scoli medicale, spitale). Unii sunt angajati in medii industriale si organizationale sau in alte domenii, cum ar fi dezvoltarea umana si imbatranirea, sportul, sanatatea si mass-media, precum si cercetarea criminalistica si alte aspecte ale dreptului.
Cuvantul psihologie deriva din radacinile grecesti, adica studiul psihicului sau al sufletului ( psukhē, "respiratie, spirit, suflet" si "logologie", "studiu" sau "cercetare"). Cuvantul latin psihologia a fost folosit pentru prima data de catre umanistul si latinul croat Marko Marulić in cartea sa, Psichiologia de ratione animae humanae, la sfarsitul secolului al XV-lea sau inceputul secolului al XVI-lea. Cea mai veche referire cunoscuta la cuvantul psihologie in limba engleza a fost facuta de Steven Blankaart in 1694 in Dictionarul fizic care se refera la "Anatomia, care trateaza Corpul si Psihologia, care trateaza sufletul."
In 1890, William James a definit psihologia drept "stiinta vietii mentale, atat a fenomenului, cat si a conditiilor sale". Aceasta definitie se bucura de recunoastere extinsa de zeci de ani. Cu toate acestea, acest inteles a fost contestat, in special de catre comportamentali radicali precum John B. Watson, care in manifestarea sa din 1913 a definit disciplina psihologiei ca fiind achizitia de informatii utile pentru controlul comportamentului.