Notiunea de psihoterapie a fost studiata in delung de mai multe personalitati cunoscute si a evoluat de-a lungul timpului ajungand ceea ce este in prezent.
Ce se studiaza in psihoterapie si care sunt elementele fundamentale
Psihologii, cum ar fi William James, au folosit initial termenul de motivatie pentru a se referi la intentie, intr-un sens similar cu conceptul de vointa in filosofia europeana. Odata cu aparitia constanta a gandirii darwiniste si freudiene, instinctul a fost de asemenea vazut ca o sursa primara de motivatie . Conform teoriei unitatii, fortele instinctului se combina intr-o singura sursa de energie care exercita o influenta constanta. Psihanaliza, ca si biologia, a considerat aceste forte drept cerinte fizice facute de organism asupra sistemului nervos. Cu toate acestea, ei credeau ca aceste forte, in special instinctul sexual, ar putea deveni inlantuite si transmutate in psihic. Psihanaliza clasica concepe o lupta intre principiul placerii si principiul realitatii, care corespunde aproximativ cu id si ego. Mai tarziu, in scrieres "Dincolo de placere", Freud a introdus conceptul de moarte, o constrangere fata de agresiune, distrugere si repetarea psihica a evenimentelor traumatice. Intre timp, cercetatorii comportamentali au folosit simple modele dichotomice (placere / durere, recompensa / pedeapsa) si principii bine stabilite, cum ar fi ideea ca o creatura insetata va avea placere sa bea. Clark Hull a formalizat ultima idee cu modelul sau de reducere a temperamentului.
Foamea, setea, teama, dorinta sexuala si termoreglarea par a constitui motivatii fundamentale pentru animale. Oamenii par sa prezinte, de asemenea, un set mai complex de motivatii - desi, teoretic, acestea ar putea fi explicate ca fiind rezultatul instinctelor primordiale - inclusiv dorintele de apartenenta, de imagine, de auto-coerenta, de adevar, de dragoste si de control.
Motivatia poate fi modulata sau manipulata in multe moduri diferite. Cercetatorii au descoperit ca mancarea, de exemplu, nu depinde numai de necesitatea fundamentala a organismului de a avea homeostazie - un factor important care determina experienta foamei -, ci si de ritmurile circadiane, disponibilitatea alimentelor, gustul alimentatiei si costurile. Elementele motivationale sunt de asemenea maleabile, dupa cum o demonstreaza fenomenele ca si contagiunea tinta: adoptarea unor obiective, uneori inconstient, bazate pe inferente despre obiectivele altora. Vohs si Baumeister sugereaza ca, spre deosebire de ciclul de nevoi-implinire a instinctelor de animale, motivatiile umane se supun uneori unei regula de a obtine ceea ce dorim si cu cat obtineti mai mult o recompensa, cum ar fi stima de sine, dragostea, drogurile sau banii vreti mai mult. Ei sugereaza ca acest principiu se poate aplica chiar in cazul alimentelor, bauturilor, sexului si somnului.
Psihologii de dezvoltare sunt cei care studiaza de exemplu un copil cu o carte in mana si apoi vor face observatii pe baza modului in care copilul interactioneaza cu obiectul.
Concentrandu-se in principal pe dezvoltarea mintii umane prin durata vietii, psihologia dezvoltarii incearca sa inteleaga modul in care oamenii incep sa perceapa, sa inteleaga si sa actioneze in relatie cu lucrurile din jur si cum se schimba aceste procese pe masura ce imbatranesc